„Cine nu s‑a trezit vreodată în toiul nopții, cuprins de spaimă, cu inima bătând să‑i sară din piept, lac de transpirație sau plângând amarnic, sub imperiul unui vis înspăimântător? Cine nu a purtat cu sine în zilele următoare povara vreunui vis apăsător, provenit parcă din cele mai adânci tenebre ale Hadesului? Crezi că lumina zilei le va disipa, dar de multe ori coșmarurile revin periodic, sfidând voința și puterea ta de a le ține sub control.
Așa cum a arătat experiența, însă, coșmarurile, la fel ca toate visele, poartă cu ele un mesaj provenit din adâcurile psihicului. Doar înțelegerea acestuia este capabilă să miște lucrurile, să facă astfel încât coșmarul să dispară, permițând deblocarea energiei pe care o stochează. Deși interpretarea este individuală, ținând de contextul fiecăruia, ne întâlnim adesea cu motive onirice – teme generale precum fenomenele naturale, animalele, corpul omenesc, mașinăriile sau acțiunile umane, care dau structură, direcție și universalitate interpretării. Pe acestea le exemplifică și le discută Renate Daniel în cartea sa, într‑un limbaj accesibil celor neinițiați, furnizând totodată elemente de simbolistică interesante și utile inclusiv pentru specialiști.
Un coșmar nocturn este un fel de intrus. El ne tulbură pacea sufletească prin faptul că ne confruntă cu imagini înspăimântătoare care ne înfricoșează și ne fac să ne trezim. În timpul coșmarului avem parte de experiențe cumplite. [...] Frumusețea, bucuria sau pofta de viață nu‑și găsesc acolo locul. Iar coșmarurile care – așa cum este, de exemplu, cazul visului biblic al lui Faraon – dezvăluie lucruri esențiale despre dezastrele care se vor produce în timpul unei întregi epoci, pot deveni chiar o moștenire culturală.” (Renate Daniel)
